Teodor Flonta
English-Romanian Dictionary of Equivalent Proverbs
Dictionar englez-român de proverbe
echivalente
PREFACE TO THE SECOND EDITION
The first edition of this dictionary,
published in 1992 by Teopa, Bucharest, has been long out of
print. Soon after its publication a new ortographic reform
was introduced replacing the previous one imposed by the
communist regime, which aimed at obliterating the Latin
origin of Romanian. So, the letter â was
replaced by the letter î which was closer
graphically to the same Russian letter. The only exception
to this rule was made after Ceausescu's falling-out
with the Soviets in the late sixties for the word România and the noun român with
its adjectival derivations. Another change regarded the verb
"a fi" (to be) where its paradigmatic forms "sunt" were
considered to be too Latin and have been changed in
"sînt". The new spelling reform has restored the old
pre-war characters and verbal forms and these are
incorporated in this new edition of the dictionary.
Around one hundred new entries have been
introduced in this edition, most of them biblical proverbs
which were prohibited during the communist regime. As this
edition is first published electronically, an index has not
been considered necessary, given the search facility
available on all computers now. Some Romanian characters are
not yet supported by the Web. As all Romanian proverbs are
in plain characters, the letters T, t with cedilla,which reads as the English group "ts", and S,
s with cedilla,which reads as the English group "sh",
have been rendered in bold. The letter A, a with breve above it, which reads like the sound "i" in
"bird" is rendered with a tilde.
I would like to thank my friend and colleague
Maria Luisa Alunno who has thoroughly checked the format of
this dictionary, Mrs Patricia Bessell who proofread the
English proverbs and Justin Ridge from ITS, University of
Tasmania, for solving technical problems regarding the
alignment of proverbs.
Teodor Flonta
Hobart, February 1995
INTRODUCERE LA PRIMA EDITIE
Proverbele sunt creatii populare a
cãror origine, în majoritatea cazurilor, este
dificil de stabilit. Stim, totusi, cã
unele dintre ele, ca de pildã "Cãteaua
de pripã îsi naste
cãteii fãrã ochi," au fost
cunoscute de cãtre sumerieni încã acum sase mii de ani si erau folosite de
cãtre acestia în scopuri didactice.
Referirile pe care le fac proverbele la animalele domestice
-- mult mai frecvente decât cele la animalele
sãlbatice -- ar îndritui asertiunea
cã nasterea proverbelor este legatã de
epoca în care omul, oprindu-se din
rãtãcirile sale, s-a stabilit într-un
loc si a început sã se ocupe de
agriculturã si de cresterea animalelor.
Devenit mult sau mai putin sedentar, omul a
simtit nevoia de a formula reguli de conduitã
aprobate de consensul unanim al comunitãtii
sale, dictate de experienta cotidianã, pentru
cã atunci începea un raport stabil cu mediul
sãu natural si cu un grup social bine
definit.
Valorificând succesele si
insuccesele lor practice, strãmosii
nostri au creat astfel un prim nucleu paremiologic,
un vademecum oral de precepte morale si norme
giuridice. Pe mãsura evolutiei
societãtii si a gândirii,
atât experienta cât si capacitatea
creativã a omului s-au diversificat,
îmbogãtindu-se, si o datã
cu ele si proverbele, a cãror formã s-a
perfectionat gratie elementelor tipice ale
creatiei artistice ca rima, ritmul si
diferitele figuri de stil.
Se crede cã
îndãrãtul fiecãrui proverb
existã un creator anonim dotat cu capacitate de
generalizare si intuitie artisticã. El
nu ar fi fãcut altceva decât
sã-si asume rolul de purtãtor de
cuvânt al comunitãtii a cãrei
experientã sintetiza, iar comunitatea, la
rândul ei, îsi însusea
creatia, o perfectiona si îi
asigura difuzarea, deci vitalitatea. Aceastã
colaborare neprogramatã între expertul
formulator si comunitatea sa, care foloseste si perfectioneazã creatia,
stã la baza supravietuirii proverbului. Ideea
a fost exprimatã strãlucit de cãtre
lordul englez John Russell în definitia
sinteticã pe care a dat-o proverbului: One man's
wit and all men's wisdom (Intuitie
individualã si întelepciune
colectivã), definitie care, la rândul
ei, a intrat în familia proverbelor.
Din totdeauna proverbele i-au fascinat pe
scriitori si eruditi care, nu numai cã
le-au folosit în operele lor, dar le-au si
adunat în colectii sistematice.
Renasterea, cu setea sa de culturã
clasicã, a pus în valoare proverbele,
dându-le un loc de prim plan, alãturi de
maximele autorilor clasici. Cu publicarea, în 1500, a
colectiei Adagiorum Collectanea, Erasmus din
Rotterdam se impunea ca precursor al paremiologiei moderne.
Aparitia acestei colectii a dat primul impuls
unei activitãti frenetice de culegere si studiere a proverbelor în limbile europene
moderne. Proverbele au început sã circule cu o
usurintã sporitã si
întregi colectii au fost traduse dintr-o
limbã în alta, ajungând astfel sã
fie folosite, în unele cazuri, chiar în predarea
limbilor strãine. Astfel, spre sfârsitul
secolului al XVI-lea, italianul Giovanni Florio a publicat o
colectie de sase mii de proverbe italiene de
care se servea în predarea lectiilor de
italianã destinate studentilor englezi.
E interesant cã, în timp ce se
asistã la o diminuare a folosirii proverbului
în secolul trecut, fenomen care continuã si în secolul nostru, publicarea de culegeri de
proverbe în toate limbile a luat o mare amploare
tocmai în aceste douã secole: proverbele
românilor sunt culese si publicate în
monumentala lucrare a lui J. Zanne (1895-1912), iar
Institutul de limbã finlandezã al
Universitãtii din Helsinki finalizeazã,
încã înainte de 1930, culegerea si
clasificarea unui numãr record de circa 1.425.000 de
proverbe, pentru a nu da decât aceste douã
exemple.
Astãzi opera paremiologilor se
concentreazã tot mai mult în directia
recuperãrii proverbelor dialectale si a
stabilirii de relatii între proverbele
nationale si cele strãine. În
aceastã a doua categorie se înscrie si
prezentul dictionar care selectioneazã
proverbe engleze si românesti,
echivalente din punct de vedere conceptual. Dat fiind
cã majoritatea proverbelor au izvorât din
experienta umanã comunã a popoarelor si au circulat în traducere de la o
limbã la alta, difuzându-se în zone
caracterizate de culturi analoage, multe din ele au
corespondentã si în plan lexical. Acest aspect dublu al echivalentei
(conceptuale si lexicale) este, dupã
pãrerea noastrã, de mare ajutor tuturor celor
ce se intereseazã de studiul si aprofundarea
unei limbi strãine; mai ales cã,
datoritã structurii lor condensate (modelul ideal
nedepãsind 6-7 cuvinte) si
valentelor lor poetice, memorizarea proverbelor este
usoarã si plãcutã.
Proverbele revin astãzi tot mai
frecvent în uz în mass-media. Adeseori sunt
citate în întregime sau, cu mare
dezinvolturã, prelucrate si adaptate mesajului
pe care autorul intentioneazã sã-l
transmitã. Acest fenomen al prelucrãrii si particularizãrii este, fãrã
îndoialã, o dovadã a
vitalitãtii proverbului si a
capacitãtii sale de adaptare la timpuri si uzuri noi care obligã, cum e si
firesc, la o bunã cunoastere a proverbului
original. La aceasta trebuie sã se adauge, ca o
componentã neschimbatã de timp, valoarea
culturalã intrinsecã a proverbului care
reflectã mentalitatea, gândirea poporului care
l-a creat. Cunoasterea proverbului, pentru
functia sa comunicativã specificã lumii
moderne, e subliniatã de renumitul paremiolog
american W. Mieder, care în lucrarea sa World
Encyclopedia of Proverbs, Prentice Hall, 1986,
noteazã: "It is a known fact that interpreters at the
United Nations prepare themselves for their extremely
sensitive job by learning proverbs of the foreign languages,
since politicians often argue or attempt to convince their
opponents by use of a native proverb."
În dictionarul per care-l
publicãm au fost introduse proverbe engleze si
echivalentele lor românesti, asa cum au
fost gãsite în bibliografia de specialitate.
Pentru a pãstra integritatea si culoarea
originalã s-a evitat traducerea lor dintr-o
limbã în cealaltã. Acolo unde proverbele
au corespondentã si din punct de vedere
lexical, adicã unde proverbul românesc pare o
traducere literalã a proverbului englez, fenomenul se
explicã prin experienta comunã a omului
din cele douã tãri sau prin trecerea
proverbului, în decursul vremii, dintr-o limbã
în alta prin acte culturale si filiere greu de
identificat.
În alcãtuirea
dictionarului s-au dat mai multe proverbe
corespondente românesti pentru acelasi
proverb englez, acolo unde acestea au fost gãsite.
Fiind variante ale aceleasi idei, am încercat
sã le ordonãm dupã criteriul
frecventei în uz si al
modernitãtii lor. Variantele engleze au fost
inserate în text precedate de particula Var., iar proverbele engleze care sunt similare, dar pentru
care nu s-au gãsit corespondente
românesti, sunt precedate de particula Sim. Trimiterile la proverbele engleze având
concept asemãnãtor sunt marcate de nota Vezi. Aceste indicatii, împreunã
cu indicele final, permit o utilizare simplã si rapidã a lucrãrii
Teodor Flonta
Lupoaia, martie 1992
CUVINTE DE RECUNOSTINTÃ
Desi ultimii ani ai
activitãtii mele au fost dedicati
proverbelor engleze si ale ansamblului limbilor
romanice, printr-un joc al întâmplãrii
acest dictionar este primul încredintat
tiparului. Mã simt îndatorat multor persoane,
care, direct sau indirect, m-au ajutat în eforturile
mele de cercetare. Nu voi reusi sã le amintesc
pe toate aici, dar gratitudinea mea se
îndreaptã cãtre fiecare dintre ele.
În primul rând doresc sã
multumesc conducerii Universitãtii din
Tasmania care mi-a aprobat anul de studii necesar
definitivãrii cercetãrilor în domeniul
proverbelor începute cu ani în urmã si colegei mele, Dr. Maria Flutsch, sefa
Departamentului de limbi moderne, pentru ajutorul dat
în procurarea instrumentelor de lucru care mi-au
sporit cu mult eficienta. Datorez un semn de
recunostintã doamnei Patricia Bessell,
secretara Sectiei de italianã, pentru citirea si controlul proverbelor engleze.
Sunt îndatorat prietenului meu, Paul
Budimir, care si-a asumat neinvidiabila
sarcinã de a citi manuscrisul si de a
mã ajuta sã-l pregãtesc în timp
record pentru publicare. Fãrã sprijinul si afectiunea nemãrginitã a
familiei Prof. Marga si Gheorghe Rogojan din
Bucuresti, care mi-au asigurat conditii
impecabile de lucru, publicarea acestui dictionar ar
fi fost, fãrã îndoialã,
întârziatã în timp. Gratitudine
profundã verisorilor mei, Norca si
Ionel Flonta, care au reusit sã-mi facã sederea la Lupoaia extrem de
plãcutã si lipsitã de griji
cotidiene.
Sunt, de asemenea, recunoscãtor fiilor
mei, Francesco si Stefano, pentru
îngãduinta doveditã în
timpul vacantei de familie de la cumpãna
anilor 1991-1992, când mã sustrãgeam
frecvent programului comun pentru a mã dedica
progresului acestei lucrãri. Spre Ariella,
sotia si colega mea de catedrã, cu care
m-am sfãtuit adeseori, se îndreaptã
întreaga mea afectiune.
În sfârsit, o
recunostintã tardivã si
un gând pios pãrintilor mei, Ana si Pavel Flonta, precum si bunicii Saveta,
cãrora le datorez dragostea pentru proverbe de la
vârstã fragedã. Amintirii lor dedic
aceastã primã carte publicatã în
România.
BIBLIOGRAFIE
Anutei, Mihai Dictionar de proverbe
român-german, Editura Stiintificã si
Enciclopedicã, Bucuresti, 1982
Browning, D. C. Everyman's Dictionary of
Quotations and Proverbs, Octopus Books Limited, London,
1982
Dodu Bãlan, Ion Cartea
întelepciunii
populare-Proverbe, Editura Minerva, Bucuresti,
1974
Düringsfeld (von), Ida und Otto Freiherrn Sprichwörter der germanischen und romanischen
Sprachen vergleichend zusammengestellt, Verlag von
Hermann Fries, Leipzig, vol. 1 - 1872, vol. 2 - 1875
Flonta, Teodor Dictionar englez-român de
proverbe echivalente / English-Romanian Dictionary of
Equivalent Proverbs, Teopa, Bucuresti, 1992
Gheorghe, G. Proverbele
românesti si
proverbele lumii romanice,Editura Albatros,
Bucuresti, 1986
Ghitescu, Micaela Dictionar de proverbe
spaniol-portughez-român, Editura Stiintificã si
Enciclopedicã, Bucuresti, 1980
Golescu, Iordache Proverbe
comentate,editie îngrijitã de Dr.
Gh. Paschia, Editura Albatros, Bucuresti, 1973
Gorunescu, Elena Dictionar de proverbe
francez-român, Editura Stiintificã si
Enciclopedicã, Bucuresti, 1974
Gorunescu, Elena Dictionar de proverbe
român-francez, Editura Stiintificã si
Enciclopedicã, Bucuresti, 1978
Hazlitt, W. C. English Proverbs and
Proverbial Phrases,London, 1882
Hintescu, I. C. Proverbele
românilor, Editura Facla, Timisoara,
1985
Lefter, Virgil Dictionar de proverbe
englez-român, Editura Stiintificã, Bucuresti, 1974
Lefter, Virgil Dictionar de proverbe
român-englez, Editura Stiintificã si
Enciclopedicã, Bucuresti, 1978
Mieder, Wolfgang Encyclopedia of World
Proverbs, Prentice-Hall Inc., Englewood Cliffs, N.J.,
1986
Muntean, G. Proverbe
românesti,Editura Minerva,
Bucuresti, 1984
Pann, A. Culegere de proverburi sau
Povestea vorbii, Editura Minerva, Bucuresti,
1975
Ridout, Ronald e Witting Clifford Eglish
Proverbs Explained Pan Books, London, 10th printing,
1983
Simpson, J. A. The Concise Oxford
Dictionary of Proverbs,Oxford University Press, Oxford,
1982
Wilson, F. P.The Oxford Dictionary of
English Proverbs,3rd edition, Oxford University Press,
Oxford, 1982
Zanne, J. A. Proverbele românilor, vol. I-X, Bucuresti, 1895-1912
Back to
Index
Dictionary
Copyright © Teodor
Flonta 1995
Copyright © electronic copy De
Proverbio 1995
ISBN 1 875943 00 5